Nu vreau sa fiu un parinte bun!

Nici nu ai apucat sa te dezmeticesti si sa te bucuri ca vei avea un copil, ca deja toata lumea sare pe tine si tine mortis sa iti dea sfaturi despre cum sa fii un parinte bun! Nici nu a venit pe lume bebe, ca deja ai intrat in tendintele modei. Eu una, va spun sincer, nu mi-am dorit sa fiu o mama perfecta, nici un parinte exemplu, ca urmare de la inceput le-am interzis celor cu care interactionam, sa-mi dea sfaturi. Cu strambaturi din nas, cu nemultumiri soptite in barba, majoritatea s-au conformat. Altii insa, cu o nonsalanta de nedescris se incapatanau sa imi dea sfaturi, indiferent unde ne intalneam, pe strada, la mall, la cinema.Sau ma mustrau si ma certau. ” Esti gravida si bei cafea? Nu stii ca nu ai voie? Vrei sa ai un copil agitat?” Era inutil acestora sa le explic ca prin prisma meseriei mele , stiu exact ce e mai bine sa fac. Plus ca era inutil sa le explic ca o singura cafea dimineata si aceea cu lapte, nu imi va face bebele agitat si ca avand in vedere ca sunt hipotensiva, ma ajuta mult si ma face sa scap de ameteala de dimineata si de durerea de cap. Asa ca m-am hotarat cat se poate de clar si chiar mi-am facut o lista, despre cum sa nu fiu o mama perfecta!

1. Niciodata, nu am sa cer sfaturi referitoare la copilul meu, de la vecini, parinti, rude, forumuri sau alte mame in parc, pentru simplul motiv ca nici una din sursele enumerate nu are cum sa stie ce doreste copilul meu, decat prin comparatie. Ceea ce e gresit din start! Fiecare copil e unic, reactioneaza si simte diferit. De aceea, eu ca mama am obligatia sa il observ, sa il inteleg, sa il sprijin,  sa il ajut, sa fac exact cum cred ca e mai bine. Daca eu ca mama, nu reusesc sa imi cunosc copilul, atunci cum poate sa o faca altcineva care nici macar nu l-a vazut.

2. Desi se practica consultatia medicala pe internet sau la telefon, niciodata nu am sa apelez la acest artificiu. Copilul meu e o fiinta vie, are nevoi, are probleme, iar datoria mea ca parinte este sa apelez la medicul care se pricepe si care toata ziua nu face altceva, decat sa vada copii bolnavi. Copilul meu nu e cobai, plus ca ador lumina din ochii lui cand e fericit si imi doresc sa se insanatoseasca cat mai repede.

3. Copilul meu nu va dormi cu mine in pat, de aceea i-am amenajat camera separata si i-am cumparat patut. Vreau sa fie independent, sa aiba intimitatea lui. Sa se poata desfasura in voie si in acelasi timp sa ma odihnesc si eu. Am reusit sa fac asta, fiecare copil, doarme in patul lui, in camera separata. Si spre surprinderea multora, i-am alaptat pe amandoi, chiar daca m-am trezit in fiecare noapte de cateva ori.Si culmea, copiii mei sunt fericiti, ma lasa sa ma plimb prin casa sa imi vad de treburi si nici nu a fost o corvoada.

4. Sa imi duc copilul la cresa.Mi-am dus copilul la cresa. Din simplul motiv ca doream sa interactioneze cu alti copii de varsta lui, sa se dezvolte si sa invete sa fie sociabil. Va creste si va trebui sa infrunte societatea, cu bune si rele asa cum este ea. Din punctul meu de vedere, bona e o fita. Nu-l va  ajuta pe copil sa se dezvolte mai mult, sa se deschida, sa interactioneze. Ca sa se dezvolte are nevoie de copii de varsta lui, cu care sa comunice in felul lor.

5.Am sa-l las sa vorbeasca cu necunoscuti. Ca doar nu traim in padure, iar copilul meu trebuie sa invete sa se descurce.

6.Am sa-i dau mancare de la fast- food, dulciuri de la patiserie si chipsuri.Evident ca in limite rezonabile. Daca stie ce e, nu va mai fi tentat la excese.

7. Am sa-i impun reguli, am sa insist cu respectarea lor, pentru ca societatea in care va trai, e bazata pe reguli si va trebui sa se adapteze. …

8. Am sa il las sa se murdareasca, sa strice obiecte, sa planga, sa rada, sa ceara, sa se certe. Astfel isi manifesta emotiile, frustrarile, cunoaste si invata! Am sa-i las dreptul sa refuze sau sa doreasca. Peretele pe care a desenat sau telefonul pe care l-a stricat, nu vor fi niciodata mai importante decat descoperirea si bucuria copilului.

9. Nu am sa ma cert cu educatorii si cu profesorii copilului meu, pentru ca ei au datoria sa-l invete lucruri noi, sa-l ajute sa inteleaga anumite lucruri, sa-l ajute sa se dezvolte, nu sa il educe. Educatia prefer sa o fac eu acasa, ca de aceea sunt mama lui.

10.Am sa-i ofer toata viata mea, dar nu am sa-i ofer toate lucrurile materiale pe care le va vrea. Va invata astfel ca indiferent de situatie, voi fi acolo, cand va avea nevoie de un sprijin, iar cu rabdare va invata sa obtina lucrurile pe care le va dori. Caci in viata nimeni nu-ti ofera totul pe tava.

Fericirea copilului meu e primordiala. Bucuruia si lumina din ochisorii lui si rasul cristalin ma ghideaza ca e fericit. Daca reusesc sa ii ofer asta zilnic, inseamna ca am reusit! Inseamna ca am reusit sa-i ofer copilului ce are nevoie si ca sunt mama perfecta pentru el, nu un parinte bun pentru societate.Pana acum n-am dat gres. mother-15522_960_720

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s